Bătălia de la Baia Moldovei şi maramureşenii

 

Bătălia de la Baia Moldovei a constituit o confruntare între doi mari conducători ai acelei perioade istorice, ambii tineri şi ambiţioşi. Matei Corvin, regele Ungariei, avea 24 de ani iar Ştefan cel Mare, domnitorul Moldovei, în jur de 30 de ani.

Un detaliu mai puţin cunoscut legat de Campania din anul 1467 din Moldova îl constituie prezenţa unui grup de maramureşeni în armata regelui ungar. Unii dintre ei participaseră încă de pe vremea lui Iancu de Hunedoara, tatăl lui Matei Corvin, la campanii militare. Vitejia şi curajul maramureşenilor au fost afirmate cu mult timp înainte, încă de la întemeierea Ţării Moldovei. Atunci maramureșenii au participat alături de Dragoş la înfrângerea tătarilor de peste munţi. Voievodatul Maramureşului făcea parte în acea perioadă din Regatul Ungariei.

Motivul lui Matei Corvin de a-l ataca şi înfrânge pe Ştefan a constat în dorinţa de a reintegra Moldova în Regatul Ungariei. Un alt motiv important îl constituia implicarea voievodului moldovean în sprijinirea revoltei din Transilvania împotriva coroanei ungare din vara anului 1467. După înfrângerea revoltei, unii dintre fruntaşii ei se refugiaseră în Moldova.

O campanie militară începută în prag de iarnă

Pornirea unei campanii împotriva Moldovei în prag de iarnă, la 11 noiembrie, l-a surprins pe domnitorul Moldovei. Acesta nu a reuşit să-şi adune oastea cea mare astfel încât Matei Corvin a reuşit să treacă munţii prin Pasul Oituz şi să se apropie de Suceava, capitala Moldovei din acea perioadă, pe care dorea să o asedieze. Dacă Matei Corvin avea la dispoziţie o armată aproximată de istorici între 20.000 şi 40.000 de ostaşi, Ştefan reuşise să-şi adune doar oastea formată din curteni. Aceasta era aproximată la 12.000 de luptători.

Nucleul armatei ungureşti era format din aşa numita Armată Neagră. Alcătuită din mercenari recrutați din întreg regatul, constituia în fapt o armată de profesionişti. Aceștia erau ţinuţi în serviciu permanent.

Ştefan a hotărât la rându-i să-l surprindă pe Matei Corvin. A plănuit să-l atace în timp ce se adăpostea pe timpul nopţii în târgul Baia. În acea perioadă Baia era un oraş săsesc prosper. Astfel armata ungară nu-şi putea desfăşura artileria şi cavaleria.

Matei Corvin a aflat însă de la un negustor secui venit în Moldova că în împrejurimile oraşului se afla o oaste moldovenească care se pregătea să atace la lăsarea întunericului. Astfel regele a reuşit în ultimul moment să îşi pregătească apărarea.

Bătălia de la Baia Moldovei este prima purtată de moldoveni în interiorul unui oraș

Bătălia ce a urmat poate fi considerată o premieră pentru Moldova deoarece a fost pentru prima dată când oştenii moldoveni au purtat o luptă în interiorul unui oraş. S-a desfăşurat în noaptea dinspre 14 spre 15 decembrie 1467

Lupta s-a desfăşurat pe timpul nopţii la lumina făcliilor şi a caselor arzânde care au fost aprinse de tăciunarii moldoveni. Câţiva boieri, în frunte cu vornicul Crăsneş, l-au trădat însă pe domnitorul moldovean. Aflându-se în flancul stâng ostaşii conduşi de aceştia trebuiau să atace călare şi să oprească retragerea ungară. Au rămas însă pe loc. Astfel au lăsat cale liberă pentru evacuarea armatei ungare în Transilvania.

În acea noapte din garda regelui Matei Corvin au făcut parte şi câţiva maramureşeni, membri ai bandierului lui Ambroziu de Dolha, care au făcut scut în jurul regelui Ungariei care fusese rănit cu trei săgeţi. Aceştia au contribuit la scoaterea regelui în viaţă pe targă din mijlocul luptei.

Unii istorici atribuie victoria lui Ştefan cel Mare. Alţii susţin că nu a existat un învingător clar deorece ambele armate au avut pierderi importante. Cert este că în urma bătăliei Matei Corvin a fost nevoit să se retragă din Moldova. De asemenea a renunţat la obiectivul său de a-l înlătura pe domnitorul Ștefan de la tron.

Ulterior boierii care l-au trădat pe domnitor au fost pedepsiţi. Matei Corvin i-a recompensat pe maramureşeni pentru modul în care luptaseră la Baia în noaptea dinspre 14 spre 15 decembrie 1467.

Maramureșenii au fost considerați eroi de către rege

O întrebare firească este dacă această luptă poate să constituie o mândrie pentru maramureşeni. Aceştia s-au luptat cu românii de pe celălalt versant al munţilor Carpaţi, unii dintre ei urmaşi ai maramureşenilor Dragoş şi Bogdan. Aceasta nu a fost nici prima şi nici ultima situaţie în care românii s-au războit între ei. De altfel, românii nu au fost singurii care au fost implicaţi în astfel de evenimente. În acest context putem aminti războaiele purtate între ducatele germane sau cele italieneşti. Probabil că în acea perioadă nu-și puneau problema că luptă împotriva fraților de neam și limbă.

În ceea ce-i priveşte pe maramureşeni, aceştia l-au urmat pe regele lor în campania din Moldova precum l-au urmat în altele şi pe tatăl său. În acea perioadă Matei Corvin putea să fie foarte bine considerat român de către maramureşeni. În evul mediu etnia care conta era cea a tatălui, care în cazul său era „valahă”, şi nu a mamei.

Fiul lui Iancu de Hunedoara vorbea pe lângă limba sa maternă şi italiana, croata, ceha, germana, latina dar şi limba ,,valahă”. Astfel putea să poarte discuţii cu maramureşenii în mod direct, inclusiv în timpul bătăliilor. Acest fapt constituia un avantaj important în coordonarea luptei. De asemenea, sub domnia lui Matei Corvin micii nobili maramureşeni s-au bucurat de numeroase privilegii din partea regelui, mai ales cei care îşi dovedeau credinţa şi vitejia în slujba sa. Era atât o onoare cât şi o datorie să îți însoțești regele în luptă.