Bucătăria maramureșeană iarna

Îngredientele tradiționale pe timp de iarnă

Este greu să ne imaginăm azi că până acum câțiva zeci de ani oamenii nu aveau la țară congelator pentru păstrarea mâncării. De asemenea că aducerea din alte regiuni ale lumii a fructelor sau legumelor proaspete era imposibilă atunci De altfel, nici conservanții nu erau răspândiți.

Modalitățile de păstrare a alimentelor pentru perioade mai lungi, chiar și pentru anotimpul rece erau limitate. Nu existau așadar magazine sau supermaketuri în care să găsești întregul an fructe, legume sau carne proaspătă. Ingredientele pe care le aveau la dispoziție iarna oamenii pentru prepararea mâncării erau deci puține. Inventivitatea i-a făcut însă să găsească diferite modalități de conservare. Și nu sunt puține. De aceea bucătăria maramureșeană iarna te poate surprinde atât prin gust cât și prin consistență.

Și atunci oare cum se descurcau iarna? Ce mâncau în zilele reci de iarnă în care zăpada se așternea încă de la finalul lunii noiembrie și se topea abia prin martie? Totul depindea de modul în care fiecare gospodar își pregătea și punea deoparte încă din timpul verii alimentele pentru iarnă. Proverbul- „Cum îți așterni (vara) așa vei dormi (iarna)” se potrivea de minune.

Conservarea ingredientelor pentru iarnă

Ingredientele de bază cum sunt făina de mălai și de grâu sau cartofii erau pregătite din timp și puse în ladă. Adesea cartofii copți în vatra focului constituiau mâncarea de baza în nopțile lungi de iarnă.  Toamna maramureșenii pregăteau brânză din lapte de oaie sau laptele acru de oaie care era ținut în bărbințe. Combinate cu mămăligă și cu puțină smântână proaspătă aceste mâncăruri constituiau o delicatesă la gura vetrei.

Încă de la sfârșitul verii gospodinele din Maramureș începeau și uscau fructe, legume și ciuperci. Aceasta era una dintre cele mai răspândite modalități de conservare a alimentelor. Fructele de bază erau merele, tăiate felii și agățate pe o sfoară, și prunele care erau preferate de către copii. Printre legumele uscate se numărau păstăile de fasole sau ardeii. De asemenea boabele de fasole uscate constituiau o provizie importantă.

În timpurile mai recente s-a utilizat conservarea prin fierbere. Astfel au apărut zacusca care era ținută în borcane acoperite cu celofan, dulcețurile și compoturile. De asemenea muratul a constituit o altă modalitate de conservare a legumelor. Toate aceste activități necesitau mult timp și efort.

În perioada sărbătorilor de iarnă se mai adaugau și produsele din carne de porc. Dintre acestea un loc de frunte îl avea, și îl are și astăzi, cârnațul.

Maramureșenii au știut mereu să-și drămuiască alimentele până la venirea primăverii. Scopul era să iasă din iarnă sănătosi și zdraveni până ce primele verdețuri, urzicile sau leurda, bogate în vitamine și minerale, creșteau din mustul zăpezii abia topite. Odată cu venirea primăverii și începerea muncilor pe câmp era nevoie de multă energie.

Bucătăria maramureșeană iarna ca atracție turistică

Din fericire, aceste modalități de a conserva alimentele pentru iarna nu s-au pierdut în Maramureș. Toatea acestea o fac să fie variată, dar în același timp și să își păstreze autenticitatea. Și de ce nu, să constituie o atrație pentru turiști.