Limba română și graiul maramureșean
Mult e dulce ;i frumoas[ limba ce-o vorbim
Limba română, unul dintre cel mai importante simboluri identitare al acestei națiuni, este sărbătorită în România în 31 august începând cu anul 2013. Considerată un liant care leagă românii de pretutindeni, limba română se împărte pe cuprinsul țării în mai multe graiuri. Pe lângă cel ardelean, moldovean, bănățean, muntean, oltenesc sau crișean îl întâlnim și pe cel maramureșean.
Din fericire acest grai care îi farmecă pe vizitatori dar îi și face uneori să ceară ca să le fie „tradus” este încă învățat și de copii. Graiul maramureșean contribuie la identitatea cultural-istorică a acestei regiuni pe lângă folclor și arta lemnului. Frumusețea acestui grai este dată atât de abundența denumirilor diferite ale unor obiecte sau acțiuni, care, într-adevăr, trebuie uneori traduse, cât și de armonia expresiilor: „Vreu sa beu o oiagă de horincuță și să mănânc o zamă de fasole cu groștior”. Poate că ar trebui să conștientizăm mai mult importanța acestei comori pe care o avem de la parinții și bunicii noștri, să o sărbătorim odată cu Ziua Limbii Române și să o folosim cu mândrie mai departe.
Există un banc pe care cu siguranță mulți îl stiți legat de graiul maramureșean. Cu toate acestea am să vi-l amintesc în această zi de sărbatoare. „Știți că în graiul maramureșean poate să fie rostită cea mai lungă propoziție alcătuită din cuvinte de două litere? No ni tu mă la el că be„.
Autor: Creator de conținut pe Maramuresu’meu unde adun, sintetizez, structurez și prezint informații relevante despre acel Maramureș care a rămas autentic. Susțin și promovez vechile tradiții și obiceiuri primite moștenire de la păstrătorii acestui patrimoniu material și imaterial prețios.
