Maramureșul în ritm de căruță
Fiecare căruță pe care o văd pe drumurile Maramureșului îmi creează o emoție pe care cu greu o pot explica. Cred că este o nostalgie după un timp în care căruțele nu erau o raritate. Treceau apoape una după alta, unele ma repede, altele într-un ritm domol, așezat. Și ce frumos era totuși în acele vremuri! Azi… arareori mai văd una trecând câte una pe ulițe. Îi înțeleg pe cei care au renunțat să mai țină animale.
Până nu demult, majoritatea familiilor din satele maramureșene au deținut câte o pereche de cai sau de boi. Pentru creșterea acestora era nevoie de suprafețe însemnate de pășuni și fânețe. De aceea fiecare petec de pământ era utilizat chiar dacă se afla depărte de sat. Caii si boii erau indispensabili pentru activitățile agricole desfăsurate de-a lungul întregului an, începând de la aratul ogoarelor primăvara și până iarna când se aducea acasă fânul de pe câmp cu săniile.
Totul se desfășura cu o alta viteză și într-un alt ritm. Fiecare activitate era planificată în functie de perioada anului, de vreme și de necesitatile gospodariei și ale familiei. Totul era cu cea mai mare grija rânduit.
Începutul decăderii unui stil de viață
Decăderea a început cu mult timp în urmă. După al Doilea Razboi au apărut tractoarele care au reprezentat un progres important în ceea ce privește eficientizarea agriculturii pe suprafețe medii și mari. În Maramureșul Istoric creșterea animalelor a continuat să fie practicată în continuare atât datorită spiritului conservator cât și a specificului montan al zonei. După intrarea României în rândul statelor democratice și cu economie de piață după 1989, această activitate a înregistrat un declin important. Pe de o parte pământul nu a mai fost lucrat, iar pe de altă parte au fost aduse numeroase utilaje care cu toate că erau „second hand” și depășite fizic și moral au reprezentat un pas înainte în activitatea agricolă din regiune.
Odată cu această schimbare a început să dispară și o parte din farmecul Maramureșului tradițional reprezentat de numeroasele căruțe pe care le întâlneai la tot pasul pe drumuri și ulițe.
Maramureșul în ritm de căruță din nou datorită turismului
Astăzi numărul perechilor de cai și de boi este foarte mic în Maramureș. Din fericire mai sunt maramureșeni care cu toată greutatea care o presupune creșterea animalelor mai țin încă la această îndeletnicire străveche.
Odată cu dezvoltarea turismului a apărut o nouă activitate. Plimbarea turiștilor a devenit o activitate tot mai practicată. Descoperirea frumusetilor Maramureșului în ritmul căruței are un farmec aparte. O plimbare cu un astfel de mijloc de transport tradițional constituie o experiență de neuitat.
Autor: Creator de conținut pe Maramuresu’meu unde adun, sintetizez, structurez și prezint informații relevante despre acel Maramureș care a rămas autentic. Susțin și promovez vechile tradiții și obiceiuri primite moștenire de la păstrătorii acestui patrimoniu material și imaterial prețios.