Mănăstiri din lemn sunt multe, nu atâtea însă câte au fost odată

Maramureșul Istoric, tărâmul bisericilor de lemn, a cunoscut după anul 1990 o renaștere a mănăstirilor de lemn construite în stil tradițional maramureșean. Mai bine de două secole această regiune a fost lipsită de așezăminte monahale din cauza vitregiei istoriei. 

Trecutul cunoscut al mănăstirilor maramureșene începe odată cu menționarea lor documentară de-a lungul secolului al 14-lea. Vechimea lor este însă cu mult mai mare. Situația politică a dus însă la dispariția acestora de-a lungul secolului al 19-lea. Cauza a constat în trecerea celei mai mari părți a credincioșilor ortodocși din Maramures, începând cu anul 1700, la Biserica Română Unită cu Roma (Biserica Greco-catolică). Desfințarea lor s-a finalizat odată cu confiscarea averilor mănăstirești. Acestea au fost confiscate de către statul austriac sub a cărei administrație se afla în acea perioadă Maramureșul Istoric.

Mănăstirile din Maramureș, obiective turistice

Astăzi, mănăstirile din Maramureș, situate de-a lungul văilor Izei, Vișeului, Cosăului și Tisei, constituie adevărate bijuterii arhitecturale și oaze de credință și cultură tradițională. Mănăstirile de lemn din Maramureș au devenit așadar astăzi datorită arhitecturii unice obiective turistice. Mănăstirea Bârsana este cea mai vizitată. Aceasta găzduiește un mic muzeu.

O parte dintre mănăstirile care păstrează stilul arhitectural tradițional maramureșean se află încă în lucrari de construcție sau reamenajare. Acestea pot fi însă vizitate. Astfel de bijuterii arhitecturale găsiți în: Bârsana, Sapânța, Moisei, Ieud, Dragomirești, Borșa și Botiza. Mănăstiri de mai mici dimensiuni, construite de asemenea din lemn, se mai află în localitățile Vișeu de Sus, Budești, Văleni sau Strâmtura. Chiar dacă acestea din urmă sunt situate în locuri mai izolate iar accesul este mai greoi, peisajele care le înconjoară sunt desprinse parcă din povești.