Arhitectura tradițională maramureșeană
Arhitectura tradițională maramureșeană ca element identitar
Unul din elementele care contribuie la unicitatea acestei regiuni și la farmecul ei este dat de arhitectura construcțiilor de lemn. Aceasta este reprezentată de bisericile de lemn cu turlele ascuțite, de casele de lemn cu acoperișul țuguiat înconjurate de prispa cu arcade și de vestitele porți de lemn pe ai căror stâlpi sunt sculptate numeroase simboluri străvechi.
Biserica de lemn
Cele mai renumite construcții de lemn din Maramureșul Istoric sunt bisericile de lemn. Acestea au beneficiat de ingeniozitatea tehnică a meșterilor în lemn care au reușit, fără să folosească cuie de fier, să asigure stabilitate acestor construcții.
Mai importantă decât supraviețuirea unui număr însemnat de biserici vechi de lemn este dăinuirea meșteșugului construirii unor astfel lăcașe de cult. Și nu doar atât. Această tehnică a fost permanent dezvoltată și îmbunatățită. Astfel în ultimii ani meșterii au construit biserici tot mai încăpătoare, mai înalte, dar păstrând proporțile și volumetria.
Arhitectura bisericilor de lemn din Maramureș este asemănătoare cu cea din regiunile învecinate. Turnul înalt și zvelt, construit în parte vestică este prevăzut cu un foișor deschis. Acesta amintește de bisericile apusene construite în stil gotic.
Casa de lemn
Casa tipic maramureșeană o poți usor recunoaște. Arhitectura este specifică unei zonei montane. Acoperișul este în 4 ape iar panta este abruptă pentru ca apa să se scurgă rapid iar zăpada să cadă la primul dezgheț. Aceasta este prevăzută cu un pridvor care inconjoară de obicei două laturiale casei. Pridvorul este constituit din stâlpi sculptați legați prin arcade.
Casele de lemn au devenit azi o raritate în satele maramureșene. Cele vechi au fost înlocuite de case din cărămidă care nu mai respectă arhitectura tradițională.
Poarta Maramureșeană
Porțile de lemn ornate cu numeroase simboluri reprezintă cel mai important element identitar al Maramureșului. Nu doar atât, este o carte de vizită al proprietarului. Până în secolul al XIX-lea doar cei înstăriți, majoritatea urmași ai vechilor nobili aveau o astfel de poartă. Ceilalți aveau o poartă fără acoperiș numită vraniță.
Poarta tradițională maramureșeană este formată din trei stâlpi verticali uniți în partea de sus de unul orizontal, numit fruntar. Acesta susține acoperișul din șindrilă. În ultimele decenii însă au fost făcute numeroase porți cu stâlpii laterali dublați.
Arhitectura tradițională maramureșeană ca brand turistic
Fiecare casă de lemn care a supraviețuit modernității și fiecare biserică de lemn constituie azi atracții turistice.
Autor: Creator de conținut pe Maramuresu’meu unde adun, sintetizez, structurez și prezint informații relevante despre acel Maramureș care a rămas autentic. Susțin și promovez vechile tradiții și obiceiuri primite moștenire de la păstrătorii acestui patrimoniu material și imaterial prețios.
