Poarta de lemn maramureșeană și rolul ei protector
Poarta reprezintă spațiul de trecere din ulița satului în spațiul purificat al gospodăriei. Cu poarta începe și se termină orice gard. Este locul cel mai vulnerabil, astfel că oamenii i-au acordat o atenție deosebită. De ce? Pentru ca relele din lumea exterioară să nu pătrundă în spațiul intim al familiei.
Așadar, pentru a ține la distanță duhurile rele și necazurile, încă de la construcția acesteia erau păstrate câteva ritualuri. Lemnul trebuia tăiat în perioada iernii în zilele cu lună plină, ca să nu putrezească, și trebuie adus acasă în zilele în care se mâncă de dulce, ca să aducă noroc. De asemenea, locul în care era amplasată poarta era stropit cu apă sfințită.
Poarta de lemn maramureșeană era adesea încrustată cu numeroase simboluri cu rol protector. Una dintre cele mai întâlnite astfel de simboluri este crucea înscrisă în cerc, vizibilă și în imagine.
La unele sărbători poarta este și azi înstruțată cu ramuri verzi pentru a-i împrospăta puterea de purificare. Și da, fiecare astfel de poartă este o operă de artă.
Azi vechile ritualuri sunt trecute cel mai adesea cu vederea. Ceea ce contează este prețul, aspectul, impozanța. Bine este însă faptul că în Maramureș mai sunt mulți meșteri care știu să facă astfel de porți și că mai sunt maramureșeni care le amplasează în fața casei, după o perioadă în care multe, multe porți de lemn au fost înlocuite cu porți moderne, care din păcate nu au legătură cu tradiția maramureșeană.
📷Poartă de lemn aflată în Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București (gospodărie din Berbești, anul 1775)
Autor: Creator de conținut pe Maramuresu’meu unde adun, sintetizez, structurez și prezint informații relevante despre acel Maramureș care a rămas autentic. Susțin și promovez vechile tradiții și obiceiuri primite moștenire de la păstrătorii acestui patrimoniu material și imaterial prețios.
