26 iunie- Ziua Drapelului Național
Ziua Drapelului Național îmi aduce aminte de o excursie în Turcia, nu pe litoral închis într-un resort ci înspre centrul țării unde poți să simți cum vibrează sufletul locuitorilor acelui colț de lume Drumul de la Istambul la Bolu l-am parcurs cu autocarul pe autostradă. M-a impresionat multitudinea de drapele de mari dimensiuni pe care le vedeam din depărtare pe dealurile printre care șerpuia autostrada. Cu toate că peisajul nu m-a impresionat, prezența acelor steaguri de dimensiuni mari care mă însoțeau aproape permanent mă făceau să simt că turcii sunt mândrii de țara lor. Ulterior discuțiile purtate cu aceștia în ceea ce privește atitudinea lor față de cultura tradițională m-au convins că nu m-am înșelat. De asemenea steagurile îmi aminteau permanent că mă aflu în Turcia, o țară despre care învățasem multe la orele de istorie.
Să arborezi astăzi un drapel național la noi în țară poate să fie interpretat în diferite moduri, de la naționalism la extravaganță. Este probabil unul dintre motivele pentru care drapelul național este rar văzut, inclusiv în Maramureș. Poate că prezența acestuia le-ar arăta vizitatorilor că suntem totuși mândrii de trecutul nostrii, de cultura noastră, în fapt de identitatea noastră. Acesta reprezintă, sau ar trebui sa reprezinte un simbol al unității, al cinstei, al devotamentului, valori pe care din păcate mulți dintre noi le-am pierdut sau mai credem în ele. Cine știe poate drapelul național îi va face pe unii dintre noi să vibreze din nou atunci când vor fi întrebați dacă sunt mândrii ca sunt români!
Autor: Creator de conținut pe Maramuresu’meu unde adun, sintetizez, structurez și prezint informații relevante despre acel Maramureș care a rămas autentic. Susțin și promovez vechile tradiții și obiceiuri primite moștenire de la păstrătorii acestui patrimoniu material și imaterial prețios.
