De la Nistru pân’ la Tisa… ? Mihai Eminescu și granița Maramureșului
Oare la care parte a Tisei s-a referit Mihai Eminescu în anul 1883 când a publicat poezia Doina care începe cu versurile: „De la Nistru pân’ la Tisa/Tot românul plânsu-mi-s-a” ? La cea situată la vest de România, pe actualul teritoriu al Ungariei sau la cea situată în nordul țării care a constituit secole de-a rândul coloana vertebrală a Maramureșului Istoric? Astăzi, la 15 ianuarie, când aniversăm ziua de naștere a poetului Mihai Eminescu, zi care din anul 2010 reprezintă și Ziua Culturii Naționale, am găsit răgazul să ne aplecăm asupra acestei întrebări. Cu toate că la o primă vedere poate părea o întrebare fără importanță, pentru maramureșeni este relevantă deoarece din anul 1920 râul Tisa a devenit până astăzi o rană istorică. A împărțit Maramureșul Istoric, vechiul Voievodat, în două părți, devenind linie de hotar. Aproximativ o treime din vechiul teritoriu aparține astăzi României iar două treimi Ucrainei.
În anul în care Eminescu a scris aceste versuri întregul curs al râului Tisa era pe teritoriul Ungariei și reprezenta o cale de transport a lemnului și a sării înspre centrul Ungariei. Transilvania acelor timpuri nu îi era străină lui Eminescu. Cunoștea destul de bine această regiune. Există chiar mărturii cum că în tinerețe ar fi ajuns până în Maramureș. Nu avem însă informații că ar fi ajuns să vadă râul Tisa curgând prin Maramureș. Cu siguranță ar fi aflat că la nord de râul Tisa sunt sate românești locuite de urmași ai nobililor cu origini românești „ab antique”. În drumurile sale spre centrul Europei cu siguranță a trecut însă râul Tisa de dincolo de regiunea Sătmarului, pe care o amintește în poezie, care din punct de vedere geografic reprezentă o proiecție a Nistrului în capătul dinspre vest al teritoriului locuit cândva de români.
Cel mai probabil, Eminescu s-a referit în versul -De la Nistru pân’ la Tisa- la acea parte a Tisei situată astăzi pe teritoriul Ungariei. În acea perioadă între Transilvania și Ungaria nu exista încă o frontieră, nici măcar una imaginară. Trasarea frontierei în urma Conferinței de Pace de la Paris din 1918-1920 a constituit un demers dificil din cauza negocierilor care s-au dus pe plan diplomatic și militar. Astfel Eminescu cuprindea în versurile sale întreg teritoriul locuit de români, inclusiv cel situat atunci în afara Regatului României.
O primă confuzie referitoare la versurile lui M. Eminescu: „De la Nistru pân’ la Tisa” a ieșit la iveală atunci când bătrânul Ciceu Pop și-a terminat cuvântarea în fața oamenilor adunați în cetatea de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 prin care a făcut cunoscute deciziile luate în Sala Unirii cu fraza: „Trăiască România Mare de la Nistru pân’ la Tisa”. Imediat maramureşenii prezenți în cetate au protestat şi au spus că ei nu au venit la Alba Iulia ca să fixeze hotarul pe Tisa deoarece la nord de Tisa locuiau frați de-ai lor. Ciceu a revenit atunci şi a strigat din răsputeri : „Trăiască România Mare de la Nistru şi până dincolo de Tisa”. Până la urmă, în partea de nord Tisa a devenit frontiera României iar în vest linia de frontieră cu Ungaria a fost trasată paralel cu Tisa la o distanță de aproximativ 200 km.
Cu toate că astăzi relevanța râului Tisa a scăzut, versul lui Eminescu De la Nistru pân’ la Tisa are în continuare în Maramureș un ecou aparte.
Autor: Creator de conținut pe Maramuresu’meu unde adun, sintetizez, structurez și prezint informații relevante despre acel Maramureș care a rămas autentic. Susțin și promovez vechile tradiții și obiceiuri primite moștenire de la păstrătorii acestui patrimoniu material și imaterial prețios.
