Tradiții și obiceiuri de Sfântul Dumitru

 

 

Sărbătoarea Sfântului Dumitru este ultima dintre sărbătorile bisericești importante ale toamnei care au rădăcini adânci în tradiția populară.

Ca și în cazul altor sărbători religioase de peste an din spațiul românesc, prăznuirea Sfântului Dumitru a fost suprapusă peste o sărbătoare mult mai veche. Originea ei s-a pierdut de-a lungul veacurilor. Este motivul pentru care însemnătatea ei în tradiția populară este uneori mai importantă decât cea religioasă. Până nu demult era însoțită de nenumarate tradiții și obiceiuri, inclusiv vechi practici ritualice. Unele au supraviețuit pâna azi, dar sunt practicate sporadic. În ultimii ani însă, par să fie scoase tot mai des din lada de zestre.

Sfântul Dimitrie, Izvărâtorul de mir

Trecut în calendarul creștin ortodox ca Sfântul Dimitrie, a trăit în perioada împăraților Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305) și a fost fiul prefectului din Tesalonic. După moartea tatălui său, împăratul Maximian l-a desemnta guvernator al Tesalonicului. Nu doar atât. I-a dat poruncă să-i persecute pe creștini. Dimitrie nu a urmat însă îndemnul împăratului și a început, în schimb, să propovăduiască credința creștină. Aflând acestea, împăratul a ordonat ca sfântul să fie întemnițat și condamnat la moarte.

În acea perioadă, pentru a fi pedepsiți, creștini erau trimiși să lupte în arenă cu gladiatorii. Potrivit tradiției, Nestor, un tânăr creștin, i-a cerut binecuvântarea Sfântului Dumitru pentru a merge să-l omoare pe Lie, cel mai temut gladiator. Spera că astfel va pune capăt luptelor sângeroase din arenă. Sfântul Dumitru l-a însemnat cu semnul sfintei cruci și i-a zis: „Du-te și pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos Îl vei mărturisi”.

Ajutat de rugăciunile Sfântului Dumitru, Nestor a reușit să-l străpungă cu lancea pe Lie, iar la finalul acestei lupte, împăratul Maximian le-a poruncit ostașilor să-i omoare pe Nestor și pe Sfântul Dumitru.

Sfântul Dumitru între credință și tradiție

Ziua de 26 octombrie este ziua în care în tradiția populară se închide anul agricol, marcând sfârșitul verii pastorale. În credința populară anul este împărțit în doua anotimpuri pastorale, cel de vară și cel de iarnă. Anul agricol este deschis de Sfântul Gheorghe, Sângiorz, sărbătorit în 23 aprilie,  care „încuie” iarna și face ca natura sa înverzească, să se trezească la viață, și este închis de Sfântul Dumitru, Sâmedru, care desfrunzește codrul. Se zice că în această zi caldura intră în pământ. Cei doi sfinți, Gheorghe și Dumitru, împart așadar anul agricol în două perioade simetrice, anotimpul cald și anotimpul rece. Unul este al luminii și al caldurii, celălalt al întunericului și al frigului.

De această sărbătoare este legat obiceiul de a face un foc care constituie un adevarat ceremonial nocturn precrestin de innoire a timpului. Acest foc arde într-un mod ritualic toate relele din anul pastoral și agricol care s-a sfârșit. Focul are și menirea de a alunga fiarele și de a încălzi simbolic pământul pentru morți.

În traditia populară, în această zi trebuie încheiate toate socotelile, plătite toate datoriile. De asemenea se încheie noi învoieli.

În Maramureș în centrul atenției în aceasta zi de sărbătoare stau păcurarii (ciobanii), Sfântul Dumitru fiind considerat un protector al lor. Aceștia își puneau în clop flori aduse de pe munte fiind sărbătoriți de întreaga comunitate. De asemenea este ziua în care se „strică stânele”, adică oile sunt alese și reincredințate stăpânilor. De multe ori acest proces nu este unul lipsit de dispute. De aceea se spune că este ziua în care câinii amuțesc și stapânii se ceartă.

Această zi este importantă pentru ciobani pentru că pot afla cum va fi vremea punând în mijlocul oilor un cojoc. Conform tradiției, dacă pe acesta se așază o oaie neagră atunci iarna va fi blândă iar dacă se așază o oaie albă, iarna va fi grea și lungă.

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Dumitru, între trecut și viitor

Astăzi însă puțini dintre maramureseni mai dețin oi în comparație cu deceniile trecute. Sper că această activitate tradițională, de creștere a oilor, va fi reluată, deorece  contribuie la identitatea acestei regiuni istorice. Fânețe sunt multe necosite care ar putea să asigure hrana oilor.

Sper de asemenea că aceste frumoase obiceiuri să nu fie date uitării deoarece au supraviețuit secole de-a rândul. Și tu poți să le duci mai departe!