Când istoria se scrie sub ochii noștri
Maramureșul a devenit zilele acestea una dintre porțile de intrare ale refugiaților din Ucraina în țara noastră. Cu alte cuvinte, a devenit una dintre ieșirile din infernul care s-a abătut asupra țării vecine, infern creat de „frații lor de la est”. Podul de lemn care unește cele două maluri a devenit un pod al salvării, al speranței pentru cei care vor să scape de război care nu e al lor. Este greu să simțim ceea ce au în suflet mamele cu copiii mici care pleacă cu o geantă și își lasă acasă soții, părinții. Incertitudinea este în astfel de momente sentimentul cel mai sfâșietor.
Mi-a fost greu să scriu aceste câteva rânduri de la adăpostul căldurii, al confortului pe care milioane de ucraineni nu îl mai au. Stau în adăposturi reci și întunecate ca în perioada celui de al Doilea Război Mondial. Cine ar fi crezut că vom vedea astfel de imagini petrecute lângă noi, în secolul 21?
Chiar dacă ne simțim în siguranță la noi în țară, nu trebuie să uităm că pentru libertate, pentru democrație trebuie să ne implicăm în fiecare zi. Minciuna, idiferența sunt poate cel mai mare dușman al valorilor pe care le împărtășim în cadrul UE și NATO cu partenerii noștri. Din fericire noi nu trebuie să luptăm pentru acestea acum cu arma în mână.
Autor: Creator de conținut pe Maramuresu’meu unde adun, sintetizez, structurez și prezint informații relevante despre acel Maramureș care a rămas autentic. Susțin și promovez vechile tradiții și obiceiuri primite moștenire de la păstrătorii acestui patrimoniu material și imaterial prețios.
