Dracul în credința populară
Maramureșul tradițional este o lume ce se află la limita dintre real și imaginar. Acest fapt îi conferă un farmec aparte.
Denumit și Necuratul, Satana, Diavolul sau ,,Ucigă-l toaca”, dracul este prezent în Maramureș nu doar în vechi povestiri, ce surprind întâlniri cu acest personaj malefic, ce poate să ia înfățișarea unui om sau a unui câine, ci și pe pereții bisericilor vechi de lemn unde îi pedepsesc pe cei care au încălcat ,,porunciile” Domnului. Este prezent și în blesteme: ,,Lua-te-ar dracu”. Oamenii evită să îi rosească ,,numele”e aceea sunt atât de multe denumiri.
Îl întâlnim și în teatrul popular ,,Viflaimul”, ce are ca temă Nașterea lui Iisus Hristos.
Coboară parcă de pe picturile vechilor biserici atunci cînd în seara de ajun cerurile se deschid și hotarul dintre lumea noastră și lumea cealaltă poate să fie trecut.
Dracul în credința populară. Rol și semnificație
- Se zice că dracul a fost făcut de Dumnezeu odată cu îngerii. Din cauza mândriei lui a căzut pe pământ, fiind izgonit de lângă Dumnezeu.
- Dracul are în credința populară coarne, coadă și poartă o furcă, umblă printre oameni și face mult rău.
- Dracul se agață de fiecare om și-l îndeamnă să facă rele. Acesta șede pe umărul stâng. Pe cel drept se așează un înger care-l îndeamnă pe om să facă fapte bune.
- Sfântul Ilie a primit îndemnul de la Dumnezeu să îl ucidă pe dracul. De aceea, când trăznește se zice că a ucis dracul.
- Se crede că dracul apare atunci când credința în Dumnezeu este slăbită. De aceea cine are la el o cruce sau aghiasmă este păzi de ,,necuratul”.
Dracul, ca personaj malefic, continuă să fascnizeze și azi, deși lumea arhaică în care a apărut prima dată, a dispărut în mare parte.
Autor: Creator de conținut pe Maramuresu’meu unde adun, sintetizez, structurez și prezint informații relevante despre acel Maramureș care a rămas autentic. Susțin și promovez vechile tradiții și obiceiuri primite moștenire de la păstrătorii acestui patrimoniu material și imaterial prețios.
