Funia răsucită în simbolistica maramureșeană
Funia răsucită este unul dintre cele mai răspândit motive sculptate în lemn din Maramureș. O întâlnim pe porți, pe biserici, pe troițe, case, piese de mobilier țărănesc, cruci de mormânt etc.
Originea funiei răsucite se află în Asia Mediteraniană. Era prezentă pe obiecte de piatră, ceramică sau metal. Ar putea să fie o reprezentare a frânghiei cu care Zeus își trăgea ofrandele la ceruri. Acest simbol sacru, prezent în arta Mesopotamiei, era alcătuit din doi șerpi împletiți. A juns până în nordul Europei. (Gheorghe Aldea, Sculptura populară românească, 1996, p.62)
Vechimea funiei răsucite ne duce în această zonă până la celți, pentru care reprezenta infinitul.
În spațiu românesc simbolizează legătura între cer și pământ, între lumea noastră și cea de dincolo. Nu este exclus ca funia sau torsada să fi avut în trecut un rol magic. Este utilizată și în construcția altor simboluri vechi cum sunt crucea închisă în cerc, tridentul sau rombul.
Reprezintă în același timp și un simbol al comuniunii, dar și al protecției. Este motivul pentru care multe dintre bisericile de lemn maramureșene, mai vechi sau mai noi, sunt înconjurate la exterior de o astfel de funie răsucită.
În imaginea alăturată este funia răsucită sculptată care înconjoară noua biserică a mănăstirii Dragomirești.
Autor: Creator de conținut pe Maramuresu’meu unde adun, sintetizez, structurez și prezint informații relevante despre acel Maramureș care a rămas autentic. Susțin și promovez vechile tradiții și obiceiuri primite moștenire de la păstrătorii acestui patrimoniu material și imaterial prețios.
