Maramureșul în UNESCO
Cu 5 biserici vechi de lemn și cu două tradiții străvechi, Maramureșul în UNESCO este cvasi absent. De ce oare?
16 noiembrie a fost declarată Ziua în care sărbătorim Patrimoniul Mondial UNESCO din România. Acest demers inițiat în anul 2013 urmărește să ne amintească de patrimoniul cultural, material și imaterial, pe care îl mai avem în prezent. De asemenea necesitatea protejării și promovării lui.
Numeroase țări europene au înscris în ultimii ani pe lista Patromoniului Cultural Imaterial UNESCO numeroase activități culturale cu scopul de le păstra vii și de a le promova. Printre acestea se regăsesc vechi obiceiuri, tradiții, festivaluri sau mesteșuguri tradiționale. România, țară cu un patrimoniu imaterial bogat, datorat varietății impresionante a folclorului, a tradițiilor și obiceiurilor, a rămas undeva la coada clasamentului european din acest punct de vedere. Nici în ceea ce priveste lista Patrimoniului Cultural Material UNESCO România nu se află pe un loc fruntaș, chiar din contră. Pare a fi un domeniu de care nu se interesează și nu răspunde nimeni.
Maramureșul Istoric are înscrise 5 biserici vechi de lemn pe lista Patrimoniului Mondial Material UNESCO, cele din Ieud, Poienile Izei, Bârsana, Budești și Desești. Pe lângă valoarea istorică și arhitecturală, la unicitatea acestora contribuie și faptul că astfel de monumente de arhitectură tradițională, mai sunt construite și astăzi de către meșterii maramureșeni utilizând unele tehnici de construcție vechi de secole.
Acestea nu sunt singurele elemente de patrimoniu material care ar trebui să se regăseasca în patrimoniul mondial UNESCO. Ungaria de exemplu a reușit în anul 2002 să includă în Parimoniul Mondial „Peisajul cultural Tokaj” specific unei zone viticole. Si Maramuresul dispune de un „Peisaj cultural” unic și anume văile și dealurile „îmbrăcate” în anotimpul cald de nenumarate clăi de fân, jirezi sau nemți/clenciuri.
Revenind la Patromoniul Cultural Imaterial Mondial, România are înscrise până astăzi 5 elemente culturale și anume: Ritualul Calușului (din 2008), Doina (din 2009), Ceramica de Horezu (din 2012), Colindatul de ceată bărbătească (din 2013, împreuna cu Republica Moldova), Jocul fecioresc specific zonei practicat în zona centrală, de Vest și Nord-Vest a României (2015), Mesteșugul covoarelor tradiționale de perete (din 2016, împreună cu Republica Moldova), Mărțișorul (din 2017, împreună cu Bulgaria, Macedonia și Republica Moldova).
Activitățile culturale de pe această listă care sunt prezente în Maramureș și sunt în acelasi timp și reprezentative pentru această regiune sunt Meșteșugul covoarelor tradiționale de perete și Jocul fecioresc. Aici încă se utilizează culori naturale pentru vopsirea firelor iar modelele țesute sunt unice. Acest fapt însă este prea puțin cunoscut.
Speranțe pentru Maramureșul în UNESCO
A existat o încercare de a introduce pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității procesiunile (prosesiile) care se organizează la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnlui de la Mănăstirea Moisei (15 august). Acest vechi obicei străvechi nu a fost însă votat în ședința Comitetului interguvernamental de salvgardare a Patrimoniului cultural imaterial întrunit la Paris între 24-28 noiembrie 2014 când a concurat cu alte 46 de candidaturi din întreaga lume. Procesul de înscriere pe lista UNESCO este unul etapizat, lung și anevoios. Sunt acceptate doar câteva elemente culturale la fiecare sedință anuală. De aceea dosarul de candidatură trebuie să fie impecabil, realizat de experți. De asemenea trebuie susținut printr-o intensă diplomație culturală.
Cu toate acestea Maramureșul deține numeroase activități culturale tradiționale care ar putea să fie înscrise în patrimoniul mondial UNESCO, dacă le comparăm cu unele deja acceptate din alte tări. Unele dintre acestea sunt prezente exclusiv în Maramureș, altele sunt prezente și în alte județe sau regiuni ale României sau chiar în alte state. Printre acestea se numără: Viflaimul (teatru popular jucat în preajma Crăciunului), Dansul tradițional maramureșean, Muzica tradițională maramureșeană, Festivalul datinilor și obiceiurilor de iarnă de la Sighetu Marmatiei, Tânjaua din Hoteni, Festivalul Hora de la Prislop, Tradițiile și obiceiurile legate de Sărbătoarea Sânzienelor, Tradiții și obiceiuri legate de Nunta tradițională, Meșteșugul sculpturii în lemn, Meșteșugul pictării icoanelor pe sticlă, Transhumanța în Carpați, Pricesnele (cântece religioase) din Postul Adormirii Maicii Domnului, Colindele cântate în biserici de corurile de femei, Spălatul cergelor și covoarelor la vâltoare, Confecționarea de măști ritualice și costume pentru Crăciun, Meșteșugul olăritului tradițional din Săcel, Cântatul la trâmbiță.
Nu trebuie uitat însă nici de impresionantul Pelerinaj de Sfânta Mărie din 15 august de la Mănăstirea Moisei care nu trebuie lăsat în afara circuitului universal. Toate acestea ar duce la creșterea vizibilității Maramureșului și implicit la atragerea unui număr mai mare de turiști, îndeosebi străini.
Cine ar trebui să susțină primii includerea acestor activități culturale reprezentative pentru această regiune istorică pe lista UNESCO? Bineînțeles, maramureșenii sunt primii care ar trebui să se implice în susținerea acestora. În al doilea rând membrii Comisiei Naționale penstru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial aflata in subordinea Ministerului Culturii care ar trebui să se trezească odată.
Autor: Creator de conținut pe Maramuresu’meu unde adun, sintetizez, structurez și prezint informații relevante despre acel Maramureș care a rămas autentic. Susțin și promovez vechile tradiții și obiceiuri primite moștenire de la păstrătorii acestui patrimoniu material și imaterial prețios.
