Mai este Maramureșul un muzeu în aer liber?
Mai poate fi considerat Maramureșul un muzeu în aer liber? Oare și-a pierdut farmecul de altă dată pe care îl dădeau vechile case de lemn? Este o întrebare la care încerc să găsesc un răspuns de mai mult timp. Doar punând astfel de întrebări putem să facem uneori lucrurile să se miște din loc, si, poate cel mai important, să găsim o direcție sustenabilă spre care să ne îndreptăm.
Dar la ce te gândești când auzi expresia”muzeu în aer liber”? Eu unul mă gândesc la unul din acele muzee care păstrează vechi case de lemn cum este Muzeul Satului Maramureșean din Sighetu Marmației. Un „muzeu al satului” în care te blimbi pe ulițe și retrăiești o frântură din acea atmosferă tradițională.
Ar trebui să fie Maramureșul un muzeu în aer liber?
Răspunsul esta categoric da, dar nu cu orice preț. Un astfel de statut ar contribui la dezvoltarea turismului și la păstrarea identității tradiționale care a făcut Maramureșul cunoscut. De ce nu cu orice preț?
Începând cu anii 90 ai secolului trecut, maramureșenii plecați la muncă peste hotare s-au întors cu viziuni si percepții noi asupra lumii. Unii dintre ei au vrut să aducă acasă o frântură din civilizația locului pe care l-au descoperit în afara țării. Inclusiv o parte din acel confort.
Cum lucrurile în România evoluau cu încetinitorul, fiecare dintre cei întorși acasă, chiar și pentru căteva săptămâni, au vrut să schimbe ceva. Ce se regăsea în afara curții (drumurile, economia locală, școala, dispensarul etc.) era greu de schimbat de unul singur. Și știm bine că individualismul încă de bântuie. Astfel numeroși maramureșeni au renunțat la casele vechi de lemn construite de părinții si bunicii lor cu atâta trudă. Au construit în locul lor case din caramidă, fiecare după o viziune proprie.
Peisajul „urbanistic” a suferit o deteriorare majoră, astăzi fiind foarte variat. Întâlnești de la case tradiționale cu porți de lemn la case cu etaj cu gard din fier forjat sau inox. Cauza principală a constat în lipsa impunerii unor norme de arhitectură care în alte state sunt de la sine înțelese. Astăzi există un ghid pentru cei care vor să-și ridice o casă pentru a păstra vechea arhitectură.
Este un lucru normal ca maramureșenii să beneficieze de un confort sporit pe care vechile case de lemn nu le puteau oferi. Astăzi există însă tehnici care pot transforma o casă veche de lemn într-una cu un confort modern. Este însă prea târziu. Multe dintre casele de lemn vechi nu mai există.
Ce este de făcut?
Odată cu dezvoltarea turismului și cu moda tot mai pregnantă a asumării unei identități culturale, tot mai mulți maramureșeni au înteles că tradițiile si cultura lemnului sunt cele care îi fac pe oamenii din lumea întreagă să vină să descopere acest colț de rai. Mediul natural nu mai este suficient.
Din fericire, maramureșenii nu și-au schimbat atitudinea lor conservatoare în ceea ce privește unele meșteșuguri. Se poate chiar observa o regenerare a lor. Acestea nu sunt prezentate muzeistic ca în alte regiuni ale Europei. Printre aceștia se află și numeroși meșteri în lemn care mai știu să construiască case de lemn în stil tradițional și porți de lemn. Chiar dacă noile case nu mai sunt din lemn, acestea pot să conțină câteva elemente specifice vechii arhitecturi cum sunt stâlpii șatrei (prispei). Adoptarea unor astfel de elemente ar putea reface, chiar și dacă doar parțial, aspectul tradițional pe care l-au avut până nu demult satele maramureșene.
Mai este Maramureșul un muzeu în aer liber. Plimbându-te pe ulițele sale vei putea să răspunzi mai ușor. Poate că atitudinea conservatoare a moroșenilor să compenseze lipsa patrimoniului material. Până la urmă răspunsul îl dăm fiecare dintre noi! Și fiecare dintre noi putem contribui, chiar dacă doar puțin, la acest deziderat.
Autor: Creator de conținut pe Maramuresu’meu unde adun, sintetizez, structurez și prezint informații relevante despre acel Maramureș care a rămas autentic. Susțin și promovez vechile tradiții și obiceiuri primite moștenire de la păstrătorii acestui patrimoniu material și imaterial prețios.
