Satul maramureșean, între tradiție și modernitate
În ultima duminică din luna septembrie este săbatorită Ziua Satului Românesc. Scopul acestui demers legislativ inițiat în anul 2020 este conservarea, promovarea și dezvoltarea satelor. Aceasta zi constituie un bun prilej de a vorbi despre satul maramureșean care trece prin niște schimbări profunde.
Satul maramureșean, și în general cel românesc, a reușit datorită mediului social și cultural să de-a naștere la vechi tradiții și obiceiuri. În același timp a fost mediul care a perpetuat fără intrerupere stilul de viață care a făcut posibila transmiterea din generație în generație a vechilor tradiții și obiceiuri. Așadar între comunitatea sătească și datini s-a impământenit de-a lungul timpului o relație de interdependență care la oraș s-apierdut de mult timp. Spiritul rural, caracterizat de prezența unor relații strânse între membrii comunității și a credinței, este cel care face ca acestă zestre să fie păstrată.
La sat comunitatea se află încă în centrul vieții. Aproape toți locuitorii se cunosc între ei, se salută. De asemenea credința este vie. Este legată organic de vechile tradiții și obiceiuri care au în același timp un strat precreștin.
Satul se confruntă poate cel mai tare cu provocările modernității, a globalizării care incet acaparează toate domeniile vieții sociale, econoice, culturale. Satul românesc, și în special cel maramureșean, consituie mici insule care păstrează vechi elemente ale unei lumi în alte regiuni, de mult apuse. De fiecare dintre noi, fie că locuim la sat sau la oraș, depinde dacă moștenirea acestei lumi care părea la un moment dat nemuritoare va supraviețui sub povara schimbșrilor de o intensitate tot mai greu de ignorat.
Autor: Creator de conținut pe Maramuresu’meu unde adun, sintetizez, structurez și prezint informații relevante despre acel Maramureș care a rămas autentic. Susțin și promovez vechile tradiții și obiceiuri primite moștenire de la păstrătorii acestui patrimoniu material și imaterial prețios.
