General

Semnificații ale Sărbătorii Sf. Gheorghe în credința creștină și în cea populară

Icoană pe sticlă ”Sf. Mare Mucenic Gheorghe”, sec. al XIX-lea

 

Sărbătoarea Sfântului Gheorghe (23 aprilie) are în spațiul românesc trei semnificații prezente în credința creștină și în cea populară. Acestea s-au întrepătruns de-a lungul timpului dând naștere la numeroase tradiții și obiceiuri.

Această sărbătoare cu rădăcini în perioada precreștină reprezintă în calendarul popular începutul anului agricol, marcând începutul verii pastorale. Aceasta este prima semnificație și probabil cea mai veche. În tradiția populară anul agricol este împărțit în doua anotimpuri, cel de vară și cel de iarnă. Anul agricol este deschis de Sfântul Gheorghe, Sângiorz, sărbătorit în 23 aprilie,  care „încuie” iarna și face ca natura sa înverzească, să se trezească la viață, și este închis de Sfântul Dumitru, Sâmedru, care desfrunzește codrul. Se zice că în această zi caldura iese din pământ și natura se trezește din nou la viață. Cei doi sfinți, Gheorghe și Dumitru, împart așadar anul agricol în două perioade simetrice, anotimpul cald și anotimpul rece, unul al luminii și al caldurii, celălalt al întunericului și al frigului. Sfântul Gherorghe era considerat în trecut în credința populară o zeitate a vegetației. De altfel numele de Gheorghe provine din limba greacă însemnând „lucrător al pământului”.

Cea dea doua semnificație este legată de cea mai cunoscută reprezentare a Sfântului Gheorghe și anume de momentul în care străpunge cu o suliță balaurul care ține prizioneră o fecioară. Originea acestei reprezentări iconografice și a semnificației se află tot în perioada precreștină, făcând referire la legenda balaurului din apropierea cetății Berit din Palestina care nu putea să fie biruit de către localnici.  Pentru a-l îmbuna aceștia îi oferea zilnic ca jertfă un copil. Când a venit rândul fetei împăratului, a apărut Sf. Gheroghe care a străpuns balaurul cu sulița. În reprezentările vechi, balaurul este legat de aceasta cu un brâu.  Tema biruirii balaurului a fost anexată la celelalte miracole înfăptuite de sfânt.

Sfântul Gherghe este ocrotitorul a numeroase orașe, regiuni sau chiar țări din Europa. Acesta a fost un soldat în armata romană, devenit ofițer în garda împăratului Dioclețean. O reprezentare a Sfântului Gheorghe în spațiul catolic din Europa Apuseana. Acesta este înfățișat de obicei ca soldat roman , având o lance în mână cu ajutorul căreia ucide balaurul, salvand-o pe fecioară.

A treia semnificație, cea creștină, este astăzi cea mai cunoscută datorită bisericii.  Se  știe că s-a născut în Cappadocia, într-o familie creștină. Deoarece și-a mărturisit credința, a fost întemnițat și supus torturii pentru a renunța la creștinism.

Constantin Ioan Lazu

Autor: Creator de conținut pe Maramuresu'meu unde adun, sintetizez, structurez și prezint informații relevante despre acel Maramureș care a rămas autentic. Susțin și promovez vechile tradiții și obiceiuri primite moștenire de la păstrătorii acestui patrimoniu material și imaterial prețios.

Descoperă acel Maramureș autentic