Tezaurele umane vii ale Maramureșului Istoric
Aș fi vrut să încep prin a înșirui câteva nume de „Tezaure umane vii” din Maramureșul Istoric, o regiune recunoscută nu doar pentru tradițiile și obiceiurile încă vii păstrate, pentru folclorul autentic și pentru gastronomia locală ci și pentru sutele de meșteri populari care încă mai practică vechi meșteșuguri de mult apuse în alte părți ale Europei, îndeosebi a sculpturii în lemn. Nu am însă nici un nume pe care să îl pot scrie deși fiecare dintre noi cunoaștem astfel de artiști populari. Cu toate că până acum în România au fost acordate 62 de astfel de titluri (foarte puține pentru bogatia si varietatea patrimoniului imaterial al acestei țări) nici unul nu este din Maramureșul Istoric. Printre cei înscriși în această listă selectă se află iconari, meșteri în lemn, olari, cojocari, țesătoare, dansatori sau rapsozi populari. Nici unul așadar din vechiul Voievodat al Maramureșului.
Aceste titluri de „Tezaur uman viu” se acordă din anul 2010 de Ministerul Culturii unor persoane care sunt „purtătoare, păstrătoare și transmițătoare de elemente de patrimoniu cultural imaterial”, cu alte cuvinte unor meșteri sau artiști populari care încă mai păstrează vii vechi mesteșuguri, tradiții sau elemente de folclor și care s-au remarcat în comunitățile lor prin transmiterea într-o formă nealterată și cu mijloace tradiționale a acestora.
În România această distincţie este oferită de Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial din subordinea Ministerului Culturii. Rădăcinile acestei inițiative se regăsesc în Corea de Sud, stat care în anul 1993 a elaborat un program privind „Tezaurele Umane Vii” pe care l-a propus Consiliului Executiv al UNESCO. Ulterior a fost adoptată decizia ca statele membre să creeze sisteme similare la nivel naţional prin acordarea unor titluri „viagere, personale și netransmisibile”. Scopul acestui demers este de a identifica acele persoane din comunitățile rurale a căror performanță în domeniu lor de activitate este excepțională. De asemenea un alt țel este creșterea vizibilității artistilor populari reprezentativi atât în mijlocul comunității lor, pentru a deveni un exemplu pentru tineri, cât și a publicului larg.
Până pe la mijlocul secolului trecut fiecare țăran și fiecare țărancă din satele maramureșene și nu numai puteau să fie considerați artiști populari. Hainele țesute și ornate cu multă migală pentru toți membrii familiei, covoarele țesute cu fire în culori naturale, fetele de pernă și stergarele cusute pentu zestre sau obiectele sculptate necesare în gospodărie reprezintă opere de artă ale unor artiști populari mai ales în prezent când aproape totul este făcut de mașini, și mai nou de roboți industriali. Astfel tot ce este realizat manual de om dobândește o valoare mult mai mare. În zilele noastre sunt tot mai puțini cei care mai cunosc și duc mai departe vechi mesteșuguri, fie că ne referim la realizarea de obiecte tradiționale fie la activități ritualice sau folclorice.
Maramureșul Istoric ar trebui sa aibă pe această lista câțiva zeci de meșteri printre care sculptori, țesătoare, olari sau rapsozi. Pentru ca patrimoniul cel mai de preț al Maramureșului Istoric să fie tezaurizat este nevoie de implicarea tuturor maramureșenilor, îndeosebi a autorităților și a actorilor din domeniul turistic. Nu se poate ca această regiune să fie absentă de pe această listă a „Tezaurului uman viu”.
La această temă voi mai reveni și în perioada următoare deoarece acești păstrători și transmițători ai unui patrimoniu cultural imaterial unic trebuie susținuti și promovați deoarece aceștia sunt atât conservatorii cât și promotorii cei mai de seamă ai identității culturale tradiționale maramureșene. Pentru turismul cultural-tradițional-istoric aceștia reprezintă patrimoniul cel mai de preț.
Unul dintre meșterii traditionali maramureșeni care ar trebui să se regăsească pe această listă este Vasile Șușca din Săcel care de trei decenii confecționează măști ritualice de „moși” și „draci” utilizate la jocurile ritualice de iarnă din preajma Crăciunului. Măștile meșteșugite de Vasile Șușca, care este pasionat și de muzică și pictură, au ajuns în colecții de pe întreg mapamondul și constituie un pașaport cultural al Maramureșului.
Cu toate că Maramureșul Istoric este renumit pentru meșterii și artiștii populari care duc mai departe vechi tradiții și meșteșuguri, nu are încă reprezentanți pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial cu titlul de „Tezaur uman viu”. Timpul nu este încă pierdut. Oare?
Autor: Creator de conținut pe Maramuresu’meu unde adun, sintetizez, structurez și prezint informații relevante despre acel Maramureș care a rămas autentic. Susțin și promovez vechile tradiții și obiceiuri primite moștenire de la păstrătorii acestui patrimoniu material și imaterial prețios.
