Râul Tisa, una din rănile deschise ale Maramureșului
„De la Nistru pân’ la Tisa/Tot românul plânsu-mi-s-a” scria Mihai Eminescu în anul 1883 când a publicat poezia Doina. Oare la care parte a Tisei s-a referit Mihai Eminescu? La cea situată la vest de România, pe actualul teritoriu al Ungariei sau la cea situată în nordul țării care a constituit secole de-a rândul coloana vertebrală a Maramureșului Istoric?
Astăzi, în 15 ianuarie, când aniversăm ziua de naștere a poetului Mihai Eminescu, am găsit răgazul să mă aplec asupra acestei întrebări. 15 ianuarie reprezintă din anul 2010 și Ziua Culturii Naționale. Cu toate că la o primă vedere poate părea o întrebare fără importanță, pentru maramureșeni este relevantă. Din anul 1920 acest râu împarte vechiul Voievodat al Maramureșului în două entități administrative distincte care aparțin unor state diferite. Cu alte cuvinte, Tisa a devenit o linie de frontieră. Aproximativ o treime din vechiul teritoriu aparține astăzi României iar două treimi Ucrainei. La sfârțitul Primului Război Mondial Maramureșul situat la nord de râul Tisa a fost revendicat și obținut de către Cehoslovacia în urma tratativelor de pace. Aceasta se întâmpla fără ca cehoslovacii să fi avut vreun drept istoric, economic sau etnic precum avea Regatul României prin satele românesti din dreapta Tisei.
În anul în care Eminescu a scris aceste versuri întregul curs al râului Tisa era pe teritoriul Ungariei. Acesta reprezenta o cale de transport a lemnului și a sării din Maramureș înspre centrul Ungariei. Transilvania acelor timpuri nu îi era străină lui Eminescu. Cunoștea destul de bine această regiune.
Mihai Eminescu în Maramureș?
Există chiar mărturii cum că în tinerețe ar fi ajuns până în Maramureș. Nu avem însă informații că ar fi ajuns să vadă râul Tisa curgând prin Maramureș. Cu siguranță ar fi aflat că la nord de râul Tisa sunt sate românești locuite de urmași ai nobililor maramureșeni. În drumurile sale spre centrul Europei cu siguranță a trecut însă râul Tisa de dincolo de regiunea Sătmarului, pe care o amintește în poezie, care din punct de vedere geografic reprezintă corespondentul Nistrului în extremitatea vestică al teritoriului locuit de în trecut și de români, denumiți în vechile scrieri „păstori romani”.
Cel mai probabil, Eminescu s-a referit în versul -De la Nistru pân’ la Tisa- la acea parte a Tisei situată astăzi pe teritoriul Ungariei. În acea perioadă între Transilvania și Ungaria nu exista încă o frontieră, nici măcar una imaginară. Trasarea frontierei în urma Conferinței de Pace de la Paris din 1918-1920 a constituit un demers dificil. Cauza a fost reprezentată de negocierile tumultoase care s-au dus pe plan diplomatic și militar. Astfel Eminescu cuprindea în versurile sale printr-o frumoasă metaforă întreg teritoriul locuit de români, inclusiv cel situat atunci în afara Regatului României.
Și totuși Tisa are legătură cu Maramureșul
O primă confuzie referitoare la versurile lui Eminescu: „De la Nistru pân’ la Tisa” a ieșit la iveală atunci când bătrânul Ciceu Pop și-a terminat cuvântarea în fața oamenilor adunați în cetatea de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 prin care a făcut cunoscute deciziile luate în Sala Unirii cu fraza: „Trăiască România Mare de la Nistru pân’ la Tisa”. Imediat maramureşenii prezenți în cetate au protestat şi au spus că ei nu au venit la Alba Iulia ca să fixeze hotarul pe Tisa deoarece la nord de acest râu locuiau frați de-ai lor. Ciceu a revenit atunci şi a strigat din răsputeri : „Trăiască România Mare de la Nistru şi până dincolo de Tisa”. Până la urmă Tisa a devenit frontiera României la nord. În vest linia de frontieră cu Ungaria a fost trasată paralel cu Tisa la o distanță de aproximativ 200 km.
De la Nistru pân’ la Tisa?
Cu toate că astăzi relevanța râului Tisa a scăzut, versul lui Eminescu De la Nistru pân’ la Tisa are în continuare în Maramureș un ecou aparte. Ne amintește că dincolo de acest curs de apă trăiesc români care se luptă să păstreze limba, credința, identitatea culturală.
Autor: Creator de conținut pe Maramuresu’meu unde adun, sintetizez, structurez și prezint informații relevante despre acel Maramureș care a rămas autentic. Susțin și promovez vechile tradiții și obiceiuri primite moștenire de la păstrătorii acestui patrimoniu material și imaterial prețios.
