Sfântul Dumitru și sfârșitul verii pastorale

 

Sărbătoarea Sfântului Dumitru marchează în tradiția populară sfârșitul anului agricol, și anume încheierea verii pastorale. Este însoțită de numeroase tradiții și obiceiuri, inclusiv vechi practici ritualice. Din păcate sunt tot mai puțin știute. Este sărbătorit la 26 octombrie, atât de biserica ortodoxă cât și de cea catolică.

Ce sunt anotimpurile pastorale?

În tradiția populară anul este împărțit în două anotimpuri pastorale, vară și de iarnă. Cel de vară este deschis de Sfântul Gheorghe, Sângiorz, sărbătorit în 23 aprilie,  care „încuie” iarna și face ca natura sa înverzească, să se trezească la viață, și este închis de Sfântul Dumitru sau Sâmedru, care desfrunzește codrul. Se zice că în această zi caldura intră în pământ. Cei doi sfinți, Gheorghe și Dumitru, împart așadar anul agricol în două perioade simetrice, anotimpul cald și anotimpul rece, unul al luminii și al caldurii, celălalt al întunericului și al frigului. În centrul anotimpului cald este sărbătorit Sfântul Ilie.

Ca și în cazul altor sărbători religioase importante de peste an din spațiul românesc, sărbătoarea Sfântului Dumitru a fost suprapusă peste o sărbătoare mult mai veche, cu rădăcini precreștine. Este motivul pentru care însemnătatea ei în tradiția populară o transcende pe cea bisericească, fiind înspțită de numeroase datini.

Tradiții și obiceiuri care însoțesc Sărbătoarea Sfântului Dumitru

De această sărbătoare este legat obiceiul de a face un foc care constituie un adevarat ceremonial nocturn precrestin de innoire a timpului. Acest foc arde într-un mod ritualic toate relele din anul pastoral și agricol care s-a sfârșit. Focul are și menirea de a alunga fiarele și de a încălzi simbolic pământul pentru morți.

În traditia populară, în această zi trebuie încheiate toate socotelile, plătite toate datoriile. De asemenea se încheie noi învoieli.

Sfântul Dumitru în Maramureș

În Maramureș în centrul atenției în aceasta zi de sărbătoare stau păcurarii (păstorii), Sfântul Dumitru fiind considerat un protector al lor. Acestia își pun în clop flori aduse de pe munte fiind sărbătoriți de întreaga comunitate. De asemenea este ziua în care se „strică stânele”, adică oile sunt alese și reîncredințate stăpânilor. De multe ori acest proces nu este unul lipsit de dispute. De aceea se spune că este ziua în care câinii amuțesc și stapânii se ceartă.

Această zi este importantă pentru ciobani pentru că pot afla cum va fi vremea punând în mijlocul oilor un cojoc. Conform tradiției, dacă pe acesta se așază o oaie neagră atunci iarna va fi blândă. Dacă se așază o oaie albă, iarna va fi grea și lungă. Astăzi, din păcate, puțini dintre maramureșeni mai dețin oi în comparație cu deceniile trecute. Sper totuși ca aceste frumoase obiceiuri să nu fie date uitării deoarece au supraviețuit secole de-a rândul. Și tu poți să le duci mai departe!