Povestea icoanelor pe sticlă
Fiecare icoană pictată pe sticlă are o poveste. Duce mai departe amprenta celui care a pictat-o, povestea casei în care a fost agățată-n cui împărtășind discret bucuriile, împlinirile și nefericirile vieții pe o notă de speranță de la divintate, povestea sticlei și a culorilor, și nu în ultimul rând, povestea sfinților.
Apariția icoanelor pe sticlă în Transilvania și Maramureș
Pictarea icoanelor pe sticlă îmbină într-un mod unic tehnica apuseană cu spiritualitatea răsăriteană. Această tehnică a apărut și s-a dezvoltat odată cu răspândirea atelierelor care prelucrau sticla, a glăjăriilor (de la germanul Glas). Astăzi reprezintă o parte importantă din creația noastră populară.
Pictura pe sticlă a apărut în secolul al XVIII-lea, în Franţa, Germania, Italia, Austria, Boemia şi Moravia. Ulterior a pătruns și în Transilvania odată cu includerea acestei provincii în cadrul Imperiului Habsburgic. Ulterior a pătruns și în Transilvania odată cu includerea acestei provincii în cadrul Imperiului Habsburgic pe filiera Bavaria-Austria-Boemia
Primii pictori ai icoanelor de sticlă au fost zugravii de interioare de biserici ce au preluat această tehnică în a doua jumătatea a secolului a 18-lea. La început au pictat icoane pe sticlă pentru împodobirea bisericilor. Ulterior credincioșii au început să le ceară și în casele lor pentru a avea imagini despre cuvântul lui Dumnezeu. Tehnica s-a răspândit încetul cu încetul astfel încât au apărut numeroși pictori de icoane pe sticlă.
În limba germană, aceste icoane aunt denumite „Hinterglasikonen”, adică icoane pictate pe spatele sticlei. În aceasta constă unicitatea acestor icoane, ele fiind pictate pe spate.
Cel mai vechi centru de pictură pe sticlă din Transilvania este considerat cel de la Nicula unde s-a dezoltat o adevărată școală în jurul mănăstirii. Alte centre cunoscute s-au dezvoltat în zona Brașovului și a Făgărașului.
În prezent această tehnică a pătruns și în Țara Românească și Moldova, chiar dacă mai timid.
Tehnica pictării coanelor pe sticlă
Pentru realizarea acestor icoane era nevoie de o bucată de sticlă, ce la începuturi era realizată manual, o foaie de hârtie cu modelul icoanei numită izvod, culori și multă migală. Izvodul se punea sub sticlă iar iconarul făcea inițial conturul reprezentării religioase după care îl colora. Desenul este de factură naivă, fără poroporții anatomice sau de perspectivă. Era însă urmărit echilibrul cromatic. Aceeași tehnică este folosită și astăzi.
Povestea icoanelor pe sticlă din Maramureș
Din Transilvania, această tehnică a pătruns în Maramureș prin zugravii bisericilor. Multe dintre gospodării au ajuns să dețină o icoană pe sticlă.
După o perioadă în care icoanele pe sticlă au intrat într-un con de umbră, din cauza icoanelor printate, în prezent sunt considerate opere de artă sacră. Au apărut din nou ateliere de pictură pe sticlă. unul dintre cele mai cunoscute din maramureș este cel al Familiei Borlean din Vadu Izei.
Autor: Creator de conținut pe Maramuresu’meu unde adun, sintetizez, structurez și prezint informații relevante despre acel Maramureș care a rămas autentic. Susțin și promovez vechile tradiții și obiceiuri primite moștenire de la păstrătorii acestui patrimoniu material și imaterial prețios.
